De multe ori ma intreb cati dintre partenerii de viata ar fi dispusi sa ierte o tradare din partea celuilalt. Nu pot vorbi in numele tuturor, insa consider ca iertarea depinde de mai multe aspecte: motivul pentru care s-a ajuns aici, daca partenerii sunt casatoriti sau nu, daca au copii sau nu. Si cel mai important daca a fost o singura data sau daca deja s-a trecut in extrema cealalta, a unei relatii extraconjugale. In cazul unei relatii extraconjugale clar nu as ierta nimic. E semn clar ca nu ma mai iubeste. Asa ca as pune punct si as lua-o de la capat.
Daca insa s-a intamplat o singura data, atunci, da, trebuie sa iei in considerare si varianta iertarii. Musai trebuie discutat motivul pentru care s-a ajuns pana aici, si ce trebuie facut pentru ca situatia sa nu se mai repete. Eu am trecut prin asta, si nu vreau sa se mai repete. Si da, am iertat, fiindca fiecare din noi a gresit. Insa e important sa nu reprosezi greseala asta partenerului in permanenta. Daca vrei cu adevarat sa continui, este important sa fi sigur ca il iubesti si ca poti trece peste asta. Eu nu regret ca am iertat, fiindca stiu de ce s-a ajuns aici. Stiu ca ambii am fost de vina. Am trecut peste, am inteles, si cel mai important lucru, am vazut ca regreta din suflet si ca ma iubeste cu adevarat. Poate de-asta mi-a fost atat de usor sa iert, sa trec peste. Dar asa cum spuneam, nu regret nici o secunda alegerea facuta. Mai mult relatia noastra parca, intr-un fel a devenit mai puternica. Stiu doar ca nu trebuie sa ii reprosezi, nici macar la cea mai crunta cearta ca a facut, ce a facut. Fiindca altfel, relatia dintre voi va ajunge la un final trist. Da, poate ca uneori am simtit sa fac reprosul asta, insa m-am gandit ca a fost o simpla greseala si ca nu merita sa ii reamintesc de 2 ori pe luna ca a dat cu bata in balta.
No comments:
Post a Comment