M-am uitat azi la Fight Club, desi cred ca il mai vazusem, si m-am gandit: Cate lucruri se pot intampla fara sa ne dam seama? Cate lucruri ni se pot intampla, si chiar de nu s-au mai intamplat nimanui, NICIODATA? Cat de buna e o viata fara surprize, de niciun fel? Cat de grav e sa fii nebun? Cat de grav e ca un om egoist sa innebuneasca?…orcum nu-i pasa de restul. De ce, de multe ori, nu stim ce am facut si mai ales, de ce nu putem stii sigur ce vom face? Si daca viata e impartita in etape, daca exista un destin, ceva, cat de mare e probabilitatea sa-l ghicim? Cat contam noi, defapt? Cam multe intrebari existentiale…imi par oarecum patetice, dar mereu m-a frustrat gandul ca se poate intampla orice, oricand, si cred ca-i cam ciudat pentru ca unora le place la nebunie, adora sa fie surprinsi. Mie nu. Mereu mi-a placut sa fiu in siguranta. Intre un bine instabil si un rau stabil, voi alege intotdeauna raul…sau, ma rog, aproape intotdeauna. Am un Tyler Durden in mine (si asta fara sa fiu nebuna, desigur…cred, sper) Oricum, problema mea o vad destul de nasoala, pentru ca sunt prea mici sansele sa am o viata “with no alarms and no surprises”, iar daca o s-o am, o sa fiu fericita in ea? Din nou, cat de buna e o viata fara surprize, de niciun fel?
No comments:
Post a Comment