Limbajul licenţios al turmei rătăcite

Dicţionarul îmi spune că a fi licenţios manifestă indecenţă. Este un fel de a fi necuviincios, lipsit de bună-cuviinţă, libertin şi care încalcă bunul-simţ. Peste tot la TV sunt informări cu programe care includ acest limbaj. Ce ne facem însă cu cele în care nu suntem avertizaţi în această privinţă?!

Disputele politice presupun doar un limbaj adecvat? Cel mai bine este să ne aşteptăm la el peste tot fără a mai avea pretenţii. Nu creşte cu nimic valoarea credinţelor noastre dacă avem pretenţii pentru că nu luptăm să ni le susţinem. Motivaţiile individuale etice se pierd în turmă.

Slăbiciunea vine din această lipsă de individualism. Suntem turma ce paşte vise efemere şi aşteaptă ciobanul să facă transhumanţa şi să le poarte în locurile unde-i verde iarba.

Nimic din ce era valabil în trecut nu mai este valabil în prezent. Poate că ce este acum considerat a fi licenţios va fi considerat moral într-o viitoare turmă păstorită de ciobani mai dibaci.

Despre Star-up in perioada de criza

In mod paradoxal desi suntem in plina criza economica, si tot mai multe afaceri intampina dificultati datorita conditiilor dificile, se pare totusi ca sunt si multi oameni curajosi care vad in aceasta situatie o oportunitate. Succesul acestor afaceri infiintate in perioada de criza par sa contrazica ideea careia exista o legatura intre afaceri si economie. Este adevarat ca in perioadele critice oamenii au tendinta de a fi mai creativi si de a-si asuma mai multe riscuri. 

Pe de alta parte multiplele disponibilizari care au avut loc in ultimii ani, au facut ca multe persoane sa fie fortate sa se orienteze catre alte surse de venit. Pentru a vedea astfel de exemple de succes este suficient sa ne uitam pe internet. Aici gasim numeroase povesti ale noilor antreprenori, care au reusit sa puna bazele unor afaceri de succes chiar daca premizele nu erau tocmai incurajatoare. 

Avand experienta dezvoltarii unei afaceri in astfel de conditii potrivnice de piata, aceste afaceri au mai multe sanse de succes pe termen lung si in momentul in care piata isi va reveni din aceasta perioada de declin. 

Pentru cei care se afla in acest moment in situati destul de dificile, aceste povesti pot fi o sursa de inspiratie, si de ce nu inceputul unei noi afaceri si povesti de succes. Din punctul meu de vedere, este evident ca in mod ideal inceperea unui business ar trebui facut in conditii economice avatajoase, pe de alta parte avand stimulul potrivit, daruire si dorinta de a reusi, nimic nu este imposibil nici un ziua de azi. Pentru o persoana determinata situatia actuala din piata poate fi chiar un avantaj datorita concurentei care scade. 

Romania este inca o piata unde este loc de dezvoltare, si unde numarul antreprenorilor este destul de scazut, asa ca, daca aveti o idee in care credeti, nu mai asteptati si faceti primul pas spre a va indeplini visul!

Dure…ce??

O tanti onorabila, aflata la respectabila varsta de cam 60 de ani si un pic, merge la farmacie intr-o zi sa cumpere medicamente pentru sotul ei. Venerabilul i-a pregatit o lista kilometrica, cu medicamente felurite, pentru afectiuni care si de care mai pacatoase. Din nefericire pentru tanti, nenea a uitat o litera intr-un punct crucial al acestei liste, dupa cum se va observa in urma vizitei rusinoase.
Ajunge tanti la farmacie si in necunostinta de cauza, ii intinde lista tinerei farmaciste. Aceasta merge in spate, cauta, aduce, mai cauta, mai aduce, medicamente pentru inima, plamani, creier, rinichi, ficat, circulatie, alte nebunii d-ale batranetii. Mai merge ea si mai cauta si la un moment dat, se intoarce cu 3 pachete mari de Durex. Putin socata de aceasta alegere, tinerica ii spune doamnei (in spatele acesteia se formase deja o coada consistenta) : ‘Dar doamna, acestea sunt prezervative!!’ In spate, se aud rasete, chicoteli, comentarii hilare si altele.Tanti noastra, tare rusinata, rosind, incearca sa se scoata si ea din incurcatura, dar publicul a fost starnit deja : ‘ Vai, doamne, nici n-am stiut. Barbatu asta al meu, e nebun la cap!!! Vai de mine! ‘
Ce l-a asteptat acasa pe onorabil e destul de usor de presupus si mai mult ca sigur includea tipete, reprosuri si un facalet.
Medicamentul in cauza se numea Diurex, dar venerabilul uitase i-ul crucial, care a pus-o intr-o mare incurcatura pe onorabila sa sotie.
Sau … cine stie?

Un peste, o sinucidere si Cora

Un tip, nu spui cine ca oricum nu e inca famous, deci nu aveti de unde sa il stiti, merge in Cora pentru a face niste cumparaturi. Din vorba in vorba, raion in raion, ajunge mereuas la raionul unde se vinde peste, mort, viu, feliat, cu oase sau fara.
Tipul nostru din poveste se opreste in fata unui acvariu, unde remarca un peste deosebit. Pestele, simtindu-se probabil observat, se opreste din activitatile sale zilnice si il fixeaza cu privirea pe tip. Tipul se uita in jur, sa vada daca mai sunt si altii sau daca nu vede bine ceea ce vede si continua sa il priveasca, tamp si stupefiat, pe domnul peste. Acesta il priveste, tipul ii raspunde si tot asa timp de un minut.
Dintr-o data BUM!! S-a intamplat cel mai ciudat lucru, mi-a povestit tipul, inca in soc, in urma acestei intamplari extrem de ciudate si dubioase. Satul probabil de privirile galese ce i se aruncau de dincolo de sticla, pestele isi face un avant extraordinar si sare din acvariu, drept la picioarele tipului.
Inca nu ne-am revenit de pe urma socului.
P.S. It really happened.

We are the people our parents warned us about..

De ceva vreme tot spun ca am nevoie de o schimbare macar, am impresia ca daca viata mea ia un curs putin diferit fata de cel pe care sunt deja, voi fi mai bine. Insa nu fac nimic ca acea schimbare sa se intample. Nu fac nimic pentru ca sunt constienta ca mi-e frica de schimbari, ma adaptez mai greu, ma simt de o suta de ani deja prin chestia asta.

Momentan ma bucur de singuratate. De cea amoroasa, ca prieteni buni, slava naturii ca nu duc lipsa! (Merci Rux pentru ziua de azi, m-ai salvat ) Ma bucur de matza mea, de casa mea, de posibilitatile create de parintii mei si de prietenii mei. Ma bucur de soarele care-mi umple camera, de vinul pe care l-am baut aseara si de toate discutiile purtate lately, ma bucur ca incepe facultatea.

Si prima schimbare pe care chiar o voi pune in aplicare (multi vor rade, nimeni nu ma va crede ) ) e sa nu mai beau alcool. Oricat de rau mi-ar parea de vinurile de pe rafturile magazinelor.. 

No more for me! Amen!

Bun, hai maxim un pahar de vin, dar atat. Nimic altcev.

Palarie-ntr-un picior, ghici ciuperca ce-i!

Nu-mi convine ca ploua.
Nu-mi convine ca de nu stiu cat timp n-am bani sa-mi achit datoriile fata de lume. Deci nu-mi convine ca e criza economica.
Nu-mi convine ca Poli a pierdut aseara fata de Urziceni. Cine pana mea mai is si Urziceni ca eu n-am auzit de ei pana anul asta?
Nu-mi convine ca vine sesiunea, nu-mi convine faptul ca nu o sa trec multe examene pentru ca profii au pretentii la sute de euroi, deci nu-mi convine ca nu am bani, deci nu-mi convine ca e criza financiara. N-ai cum sa-ti fie teama ca nu treci anul din cauza ca nu ai bani sa platesti examenele. Corect ar fi sa te sperii ca nu treci pentru ca nu ai invatat, nu? Eh, la noi nu se aplica regula asta.= > nu-mi convine “sistemul” facultatii de medicina Timisoara ( nah ca am facut reclama negativa, manca-i-ar ciuma sa-i mance).
Nu-mi convine ca matza mea lasa par absolut peste tot.
Si..
N-are rost sa continui lista. E al dracu’ de lunga si oricum nu schimba cu nimic cursul vietii. Ma duc intr-un colt intunecat al casei (de preferinta in baie) si contemplu nefericirea omenirii. The hell with all!

Ce precautii necesita o vacanta in Turcia

Ca in oricare calatorie intr-o tara preponderent islamica, si intr-o vacanta in Turcia este necesar sa va luati anumite precautii, datorita regulilor impuse de catre religia acestora, si, mai ales, daca sunteti femeie. Desi mai deschisi, in ceea ce priveste legile, in special in partea europeana, pe masura ce inaintati spre Est, Turcia devine un loc in care obiceiurile si traditiile sunt respectate din ce in ce mai strict.

Ca femeie, aflata in vacanta in Turcia, este important sa te imbraci adecvat, chiar si atunci cand vizitezi locurile turistice. Desi politia turistica nu iti vor face nici o atentionare, locuitorii sunt cei care te vor taxa, daca nu verbal, cel putin cu privirea. De aceea, este important sa ai mainile si picioarele acoperite si, pe cat putinta, un decolteu cat mai mic. Desigur, fiind intr-o zona cu clima foarte calda, este bine sa eviti hainele de culoare inchisa si sa ai, in permanenta, o sticla de apa la tine. in Turcia, hainele care ies in evidenta sunt, adeseori, considerate lipsa de respect. In partea de Est, este indicat sa purtati parul acoperit.

Daca ati gasit cazare in Turcia in casa unei familii, femeile nu ar trebui sa accepte invitatii din partea acestora, decat daca se afla intr-un grup mai mare de persoane, insa, la masa, niciodata. Este indicat sa va faceti mai degraba o rezervare la un hotel. De asemeni, ca in majoritatea tarilor musulmane, este indicat sa nu mergeti singura pe strada, nu doar pentru ca veti atrage tot felul de contacte nedorite cu barbatii, insa si pentru ca este periculos din punctele de vedere ce pot fi intalnite peste tot in lume. Pana la urma, Istanbulul este orasul cu o rata de criminalitate foarte ridicata. Chiar si insotita, gesturile tandre, in public, sunt, de multe ori, privite cu circumspectie si, in partea de Est a tarii, chiar taxate de catre localnici.

Turistii aflati in vacanta in Turcia ar trebui sa evite sa foloseasca mana stanga pentru a manca sau pentru a da noroc si, de asemeni, sa isi arate talpa picioarelor, acestea fiind considerate semne de lipsa de respect. Familiaritatea si amabilitatea poate fi, adeseori, interpretata gresit, in special in cazul femeilor, astfel incat este indicat sa mentineti relatiile la un nivel cat mai formal. Daca in orasele mari puteti evita astfel de reguli, ele sunt indicate in special in satele si orasele mici, unde locuitorii sunt foarte traditionalisti.

Desigur, daca doriti, puteti sa nu tineti cont de aceste reguli, acesta fiind si motivul pentru care foarte multi turisti aleg sa isi petreaca vacanta in Turcia, insa, este indicat ca, in orice tara ati calatori, sa respectati traditiile locului, pentru a nu intampina eventuale probleme si a avea un concediu fara nici un fel de incident.

mai mult înseamnă mai puţin.

 Beigbeder: ‘Există numai trei feluri de femei: prostituatele, târfele şi agasantele. Prostituatele sunt cele care şi-o trag cu toată lumea. Târfele sunt cele care se culcă cu toată lumea, numai cu mine nu. Agasantele se culcă numai cu mine’.
       Asta de la tipul cel mai delicat,  mai timid care se poate închipui…

       Inşi nerăbdători să citească ultimul Easton Ellis, ultimul Murakami… (Sunt numiţi chiar aşa: Ellis-ul, Murakami-ul…) Am auzit pe cineva anunţând că vine ‘al 5-lea Houellebecq’. Iată, iată unde am ajuns.

       Înregistrăm, cu vagă melancolie sau indiferenţă, treptata dispariţie a sânilor goi de pe plaje… Femeile nu mai au nici un interes să-şi bronzeze sânii; dacă nu sunt fotomodele sau actriţe porno, nu văd deloc sensul lucrului. Dimpotrivă, pielea de culoarea laptelui dă impresia, prin contrast cu restul corpului, că sânii şi şoldurile sunt mai mari… Mai sunt apoi bolile de piele, discreţia, agasarea în faţa modelor, feminismul, operaţiile care trebuie ascunse, insolaţia, religia ş.a.m.d. Fapt e că topless-ul, tot mai rar şi mai inutil, dispare treptat.
       La drept vorbind, plaja e locul cel mai puţin sexi care se poate închipui. E posibil ca tepless-ul să fi fost vreo senzaţie, la început; nu mai e deloc. Atâţia kilometri pătraţi de piele o transformă într-o vestimentaţie. Emoţiile nu mai răzbat, trupurile se egalizează curios. Ca întotdeauna, e un dat că mai mult înseamnă mai puţin.

Umberto..

U. Eco, Le cimetière de Prague. – Pe măsură ce se dezvoltă mijloacele de comunicare, începe să plutească o îndoială asupra tuturor evenimentelor. Curând n-o să mai rămână nimic din nimic. Conspiraţionismul şi revizionismul sunt boli ale hipermodernităţii. Ar fi fost imposibile fără tehnologie. Totul nu e să spui ceva cu sens, ci să răspândeşti ceea ce spui. Astfel, cu cât lucrurile sunt mai transparente, cu atât vor deveni mai opace.

Pe viitor, tehnologiile se vor diversifica fatal; putem prevedea ce va rămâne din adevăr sau din ideea de eveniment. Încă o evacuare a realului.

Craciunul cu colinde la romani

Craciunul, sfanta sarbatoare a nasterii Domnului are o importanta capitala in credinta crestina iar noi romanii suntem legati de ea intr-un mod aproape organic. Nu numai ca si credinta ci si din punct de vedere al obiceiurilor sau traditiilor nascute pe teritoriul tarii noastre inca din cele mai vechi timpuri.
Nu v-ati intrebat niciodata cum ar fi fost Craciunul fara sunetul vesel al clopoteilor si fara cantecele pline de har ale colindatorilor? Mie unuia mi s-ar parea imposibil asa ceva. Si tocmai de aceea, mersul cu colinda in preajma Craciunului este unul dintre obiceiurile care nu au voie sa moara chiar daca societatea noastra...moderna pare sa ne indeparteze tot mai mult de harul zilei de Craciun.
La tara, traditia colindelor se transmite adesea pe cale verbala de la parinti la copii insa la oras tot mai multi copii prefera sa isi petreaca ziua de Craciun in fata calculatorului, indestulati cu dulciuri si mancare, fara nici un gand de a mai merge din usa in usa si a aduce bucuria colindelor printre vecini, rude ori prieteni.
Pe mamicamea.ro am descoperit o adevarata comoara de colinde de Craciun mai putin cunoscute, greu de gasit in ziua de azi si care pur si simplu m-au uns la suflet. Iata mai jos un exemplu de sorcova asa cum stiu ca multi nu au mai auzit vreodata:
Cata sindrila pe casa,
Atatia galbeni pe masa;
Cat grau in ogor,
Atatea vite-n obor;
Cate paie-n batatura,
Atatia copii in patura;
Cat par intr-un cojoc,
Atatia copii la foc;
Cata frunza pe umbrar,
Atatia bani in buzunar!

O urare de Craciun superba ce va incanta inimile iar pe copii ii va ferici cu cateva felii de cozonac ori ceva mere din partea celor urati. Asa este, colindele sunt o excelenta cale de pastrare a unor traditii ce vin timpuri stravechi astfel incat acestea sa nu fie niciodata uitate si sa se transmita mai departe din generatie in generatie.

Sistemul

 Contemporanii abili au înţeles-o: dacă vrei să ajungi undeva pe această lume, trebuie să joci rolul victimei. Zeul creştin s-a victimizat pe sine, pentru a răscumpăra umanitatea. Sunt, de atunci, două mii de ani, şi victima şi rolul victimei se bucură de toate atuurile. Te poţi uita oriunde: tot ce s-a afirmat şi şi-a făcut loc a avut o platformă victimară. Există muzică ‘rap’ pentru că protagoniştii sunt victime ghetoizate social. Muzică pop pentru că a fost secole asuprită de urechi elitiste. Există religia ecologistă pentru că ne simţim bine să ne imaginăm victime ale industriilor poluante. Manualele şcolare şi pereţii şcolilor, pe locurile unde înainte trona propaganda comunistă, sunt pline de lecţii şi panotaj pedagogic ‘verde’ de un simplism şi o stupizenie abisală. E onorabil dacă eşti minoritate. Nu apar la televiziune decât cei cărora li s-a făcut o nedreptate. Nu cântă decât cei orfani, cu familii mari, cu părinţi infirmi. Toţi sunt victimele catastrofelor naturale: iernile sunt reci şi verile sunt calde. Până şi cei care atacă preferă să se replieze rapid în victime, atacul fiind un straniu deghizament de apărare. Când un ziarist aruncă o critică vitriolantă, mai întâi se afirmă victimă. Publicul e flatat continuu: i se spune că e victimă, o majoritate infantilă. Undeva între exploatată din oficiu, în toate secolele, şi arierată mintal. Toţi sunt asupriţi, sau dacă nu, minoritari, sau dacă nu, neînţeleşi. Toţi cei care de fapt reuşesc, sunt în faţă şi domină, sunt clasa şi ideologia dominante. O victimologie generală, cu specialişti, strategii, tactici şi tehnici specifice continuă vechile ritualuri sacrificiale şi supliciale prin noutatea epocii: starletizarea victimei. Revendicarea statutului victimar e universal câştigătoare, o formă de şantaj extrem de puternic. Dacă poţi fi calificat drept victimă, ai toate drepturile iar cei care ţi se opun sunt monştri. Victima e un sfânt laic. Pare singura poziţionare dezirabilă în lume, singura formă de imitatio, clasa dezirabilă prin excelenţă.
       Într-un univers numai din victime, cine mai asupreşte? Ceva vag. ‘Sistemul.’ Reţele, cabale, lucruri tenebroase. Nimic clar, care să poată fi desemnat, aprehendat, oprit.
       Singuri bogaţii nu pretind nimic. Lumea care ţipă şi adoră să se audă ţipând nu-i priveşte. Izolaţi, au devenit aproape singurii tipi aproape onorabili, oricum care nu trişează prea mult. Au furat totul, e adevărat. Dar la urmă nu s-au afirmat victime, robi ai unor compulsii cleptomaniacale, condamnaţi la reuşită, jucării ale inteligenţei maligne şi ale destinului. De acolo unde se află, din insulele lor, din conacele perfect izolate de păduri de sicomori şi portocali, se întorc cu un surâs melancolic la paharul de şampanie de pe buza piscinei. Sunt conştienţi, probabil în modul cel mai dramatic, că singurii inşi care au ratat şi n-au înţeles epoca sunt ei, cei care au reuşit.

Where is my mind?

M-am uitat azi la Fight Club, desi cred ca il mai vazusem, si m-am gandit: Cate lucruri se pot intampla fara sa ne dam seama? Cate lucruri ni se pot intampla, si chiar de nu s-au mai intamplat nimanui, NICIODATA? Cat de buna e o viata fara surprize, de niciun fel? Cat de grav e sa fii nebun? Cat de grav e ca un om egoist sa innebuneasca?…orcum nu-i pasa de restul. De ce, de multe ori, nu stim ce am facut si mai ales, de ce nu putem stii sigur ce vom face? Si daca viata e impartita in etape, daca exista un destin, ceva, cat de mare e probabilitatea sa-l ghicim? Cat contam noi, defapt? Cam multe intrebari existentiale…imi par oarecum patetice, dar mereu m-a frustrat gandul ca se poate intampla orice, oricand, si cred ca-i cam ciudat pentru ca unora le place la nebunie, adora sa fie surprinsi. Mie nu. Mereu mi-a placut sa fiu in siguranta. Intre un bine instabil si un rau stabil, voi alege intotdeauna raul…sau, ma rog, aproape intotdeauna. Am un Tyler Durden in mine (si asta fara sa fiu nebuna, desigur…cred, sper) Oricum, problema mea o vad destul de nasoala, pentru ca sunt prea mici sansele sa am o viata “with no alarms and no surprises”, iar daca o s-o am, o sa fiu fericita in ea? Din nou,  cat de buna e o viata fara surprize, de niciun fel?

Jocuri pentru fete

Desi pe la inceputul istoriei jocurilor online acestea erau in special create pentru sectorul masculin, pe masura ce a trecut timpul jocurile pentru fete au inceput sa devina din ce in ce mai populare , iar firmele care activeaza in domeniu au decis sa investeasca mai multi bani in dezvoltarea de noi jocuri pentru acest sector de piata.

Piata de jocuri pentru fete este in continua dezvoltare si tipurile de jocuri dintre care fetele pot alege sunt din ce in ce mai multe. Cele mai multe fete joaca jocuri online de tipul:
1.Puzzle – sunt niste jocuri destul de diversificate care implica fie potrivirea unur piese de joc pentru a completa o imagine, fie jocuri de tip puzzle numerice precum sudoku, sau jocuri de tipul Scrable.
2.Dress –up sunt jocuri care asa cum le spune si numele presupun alegerea unor costumatii si schimbarea infatisarii prin : machiaj, coafura sau outfit
3.Jocuri cu mistere in care jucatorul trebuie sa gaseasca indicii si sa urmareacsa firul logic al povestii astfel incat sa reuseasca sa desluseasa misterul acelui joc.
4.Jocurile cu gatit sunt jocuri in care fetele si tinerele gospodine pot sa isi etaleze talentele si sa se pregateasca pentru viata de familie.
5.Jocuri in care trebuie sa ai grija de un copil sau de animale si au ca scop dezvoltarea simtului de responsabilitate la fetite
Fetele joaca jocuri online care in genereal nu sunt violente. Jocurile preferate sunt jocuri logice, de gandire care dezvolta creativitatea, simtul de raspundere si de relationare. Totusi comparativ cu piata jocurilor online pentru baieti, cea de jocuri pentru fete este inca mult in urma si probabil ca va mai dura pana cand numarul de jocuri din mediu virtual dedicat acestui segment de piata il va egala pe cel a jocurilor pentru baieti. Consider ca aceste jocuri au in special un caracter educativ si ca ar trebui dedicata mai multa atentie si timp dezvoltarii acestora.

Rahat

Rahat. Mult Rahat. Stiu sigur ca am cont pe toate porcariile posibile si imposibile, *(Facebook, Blogspot, WordPress, HI5, Flickr, Deviantart, Last.fm, iLike, Shelfari, Netlog, Myspace, Lumea e mica-  trebuie sa il sterg, daca am vreo picatura de self-esteem, site-ul ala o topeste!- si of…ok: Vampire Freaks!! tristetea aici e ca probabil ca astea nu sunt toate)* dar nu stiu sigur daca fac tot ce trebuie si pot ca sa am o viata asa cum as vrea. As putea spune ca nu sunt nici prima, nici ultima, si n-as minti, dar nu asta e ce imi doresc eu, nu sunt eu aia. Shit! Totusi, nu voi sterge nimic, o sa imi iubesc trecutul ca si cum ar fi al meu :P .

Si acum, sa trec la rostul acestui (prim) post. Pe contul meu de blogspot imi povesteam viata, (how lame is that?!) nu dadeam prea multe detalii, totusi (incerc sa ma scuz. O considerati lipsa de sinceritate?). Pe wordpress o sa povestesc despre lucrurile ce-mi plac, lucrurile pe care le urasc, filme, carti, intamplari, si alte la..lele toropite. Utilitatea acestui blog e, probabil, exclusiv pentru mine. E mai mult decat probabil sa nu va zic nimic nou, nimic interesant, etc. But at least I’m trying! (De parca nu jumatate din populatia de minori a Romaniei are blog :) ) )

So, I’ll just think of a nice topic…hmmm…nu-mi vine nimic de spus, asa ca o sa pun niste intrebari. Va urma, probabil, un post si cu raspunsurile.

1.De ce vor neaparat oamenii sa iasa in evidenta?

2.De ce dracu?

3. De ce se pupa fetele?

4.De ce se pupa oamenii?

5.De ce se pupa baietii???DE CE???

Ar mai fi, dar astea ma sacaie cel mai tare pe mine (o fata cu cont pe Facebook, Blogspot, WordPress, HI5, Flickr, Deviantart, Last.fm, iLike, Shelfari, Netlog, Myspace si Lumea e mica) Joi seara la ora 20:32.

In incheiere, va las o melodie faina